Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vise. Afișați toate postările

vineri, 10 februarie 2012

De cealalta parte a lunii 2

Furie amestecata cu trasaturi hotarate de pensula pe panza alba. Culori aruncate nebuneste, ca intr-o furtuna, lasand in urma caracteristici fine ale aripii de inger. Rosul purpuriu al sangelui, albastrul turcoaz al marii, galbenul plin al soarelui. Melanj de rogvaiv.

O picatura de vopsea portocalie se amesteca cu sangele ce-i tasnea din buzele muscate.
Firava raza de soare ce strapungea fereastra murdara ii mangaie chipul ingandurat. Liliana inchise ochii.
De cate ori o infuria ceva, Liliana picta. Se gandea la oamenii pentru care nu era deca o ratacita, o bucatica de nimic. Cat au nedreptatit-o toti! Cum lovea cu pumnii in pereti pana acestia se invineteau si tasnea sangele!

"Dar astazi n-ar trebui sa ma simt asa." isi spuse ea in timp ce aseza pesulele si culorile in cutiutele lor. "Astazi o sa primesc niste raspunsuri".

Se spala, privindu-si scarbita chipul in oglinda. Isi aminti ca odata fusese atat de scarbita incat sparsese oglinda, imaginea ei reflectandu-se in zeci de cioburi.
"Esti o lasa!" ii spuse gandul.
"Taci!"
"Esti prea lasa sa faci ceva in legatura cu tine, poate daca n-ai fi asa de lasa el s-ar arata in sfarsit!"
"Vom vorbi astazi si despre el... poate..."

Pierduta in ganduri isi aduna lucrurile si pleca.

***


In parculet ii asteptau Bianca si prietenul sau. Liliana si Sandu se asezara pe o bancuta. Bianca ii urma.
"Spuneai ca ai vazut acea fiinta formata din ochi. Detaliaza, pentru Liliana. Eu i-am povestit pe scurt."
"Eram la cabana, era noapte, si m-au apucat fricile. Apoi a aparut aceasta fiinta care mi-a spus ca nu-mi va mai fi niciodata frica. Si de-atunci, nu mai simt frica deloc."
"Eu patesc acest lucru in fiecare seara." incepu Liliana "Este revelatia mea, adevarul meu personal, iar sunetul vocii lui este tumultul vietii mele inchis intr-o picatura de abis. Cum sa explic mai mult? Il iubesc! Dar el... nu exista... aici" ezita ea. "Defapt, sper ca el exista.
De-asta am venit. Stiti cu totii de ce restul lumii ma evita, iar eu, eu... vreau sa aflu niste raspunsuri. Experienta ta, Bianca, sugereaza ca intr-adevar ar aceste lucruri ar fi adevarate."
Liliana isi aprinse o tigara. Fumul ii invalui chipul.

Fum in minte, fum in suflet. Totul se contopea intr-un fum gros, acoperind adevarul. Pentru ca cei care-l cunosc, doar soptesc, niciodata nu-l striga. Iar cei care-l cauta intotdeauna striga, asa incat nu sunt capabili sa asculte soaptele.

vineri, 27 ianuarie 2012

Visam

Urletul viscolului m-a inchis in el,
Aripi de furtuni imi lovesc obrajii si imi insangereaza buzele,
Picaturi de rosu pe imaculatul zapezii.

Visam ca merg pe un pod deasupra unui lac inghetat.
Deodata, alunec si cad. Ma zbat sa ies la suprafata, in timp ce gheata se solidifca deasupra mea. Niciun scancet, doar respiratia sacadata si sufocarea...

miercuri, 9 noiembrie 2011

Trei Vise

Incepem sa murim atunci cand incetam sa mai visam. Brian Williams

Iata cateva imagini create de mine (in GIMP) avand ca tema Visul. Sper sa va placa!












marți, 18 octombrie 2011

Destin


Pendula din lemn. Masina de scris veche inconjurata de petale ofilite de trandafir. Camera mirosind intens a coji de portocale.

O raza pierduta se odihnea pe chipul sau ingandurat.
Deschise fereastra lasand aerul proaspat de octombrie sa-l invaluie.

"Te iubesc".

Pleca grabit.

Aleea imprejmuita de tei imensi il conduse catre bancuta lui albastra.
Liniste.

"Te iubesc."

Doar fosnetul frunzelor aramii si toamna.

Observa ca pe zidul din spatele bancutei aparuse un desen. Un copac imens, o fata cu o carte in mana, langa ea o pisica si inscriptia: "Visul este destin".

"Te ..."

Se aseza pe bancuta albastra si incepu sa viseze la o camaruta mirosind intens a portocale, la o masina de scris veche inconjurata de petale ofilite de trandafir, la o pendula din lemn.