Camera intunecata se lasa invaluita de ropotul ploii ce cadea in rafale pe acoperis. Mirosea a var ud si a lem putred...
Ne asezaseram in cerc, eu, A., A., T., B., V..
A. fuma o Carpata.
Ne spuneam, ca de obicei cand ne intalneam in pod, povesti cu fantome.
Aveam inima facuta mica mica si ma asteptam ca din moment in moment ele sa se adevereasca: ghiarele demonilor lui C. sa ma apuce si sa ma traga de partea cealalalta a zidurilor prafuite...
De fiecare data plecam dezolata ca n-am patit nimic.
Pana la urma de ce conteaza?
Conteaza ca existau vremuri cand ne intalneam si visam impreuna.
Noi, Toti.
Lasa-ti imaginatia sa calatoreasca dincolo de barierele construite de ceilalti, ignora indicatoare care-ti spun "STOP! OPRESTE-TE ACUM sau vei avea necazuri!"
si...
...continua-ti drumul cucerind, pas cu pas, imposibilul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu