Melodii pentru Halloween

Deoarece se apropie 31 Octombrie, v-am pregatit cateva melodii romanesti numai bune pentru Halloween!

Enjoy!

Calator

Calator stingher, ateptandu-ti trenul intr-o halta rece, nestiind daca vei mai ajunge vreodata la destinatie. Ai vrea sa intorci limbile ceasului care iti arata sfidator: "prea tarziu".

Si astepti.

Toamna nu-ti ofera decat vantul rece care-ti zgarie obrajii.
Te zgribulesti in tine si astepti.

Ia trecutul care se prafuieste undeva intr-un sertar si mototoleste-l, apoi arde-l, lasandu-i ultimele scantei sa se stinga in mainile tale obosite.

Si astepti, astepti la nesfarsit.



sursa imagine


Dar simti iubirea, un fluture cu aripi fragile, palpitand usor deasupta sufletului tau. Flacara sperantei inca mai arde, desi uitata, desi slaba.

Intoarce clepsidra!

Inima-ti bate din ce in ce mai repede, ca ritmul crescand al unei melodii. Si iti dai seama ca, din clipa in clipa, trenul va sosi! Si daca esti nerabdator, drumul nu-i atat de lung pana-n halta urmatoare. Sau pana la gara principala.

Pentru ca nu mai esti obosit.



sursa imaginii

Batranii din ziua de azi

Uneori, in autobuz, ma distrez tragand cu urechea la discutiile celorlalti.
Astazi am surprins o conversatie interesanta intre o doamna respectabila si doi adolescenti. Tema? Recentul cutremur din Turcia.

Batranica, foarte iritata: "Cand mai vine un cutremur si in Romania, sa omoare toti hotii din tara asta! Avem o tara plina de hoti si de nenorociti!"

Unul dintre adolescenti: "Da, da, asa este!"

Prietenul sau, distrat: "Niste animale!"

Batranica, din ce in ce mai nervoasa: "Care animale, macar animalele au caracter (?!) ! Sa vina un cutremur sa-i omoare pe toti!"

Sa incerci sa-i explici venerabilei doamne cata durere a produs acest cataclism in inimile celor afectati? Sa incerci sa-i explici ca viata (fie si a unui "hot") este cel mai pretios si mai fragil dar pe care Dumnezeu ni l-a oferit? S-o intrebi cum ar reactiona daca, Doamne fereste, printre victimele unui eventual cutremur s-ar afla si copiii sau nepotii dansei?

Mai bine pas...

Si cand ii auzi ca se plang de "tineretul din ziua de azi"...





Site imagine:lolbyte.com

Destin

Pendula din lemn. Masina de scris veche inconjurata de petale ofilite de trandafir. Camera mirosind intens a coji de portocale.

O raza pierduta se odihnea pe chipul sau ingandurat.
Deschise fereastra lasand aerul proaspat de octombrie sa-l invaluie.

"Te iubesc".

Pleca grabit.

Aleea imprejmuita de tei imensi il conduse catre bancuta lui albastra.
Liniste.

"Te iubesc."

Doar fosnetul frunzelor aramii si toamna.

Observa ca pe zidul din spatele bancutei aparuse un desen. Un copac imens, o fata cu o carte in mana, langa ea o pisica si inscriptia: "Visul este destin".

"Te ..."

Se aseza pe bancuta albastra si incepu sa viseze la o camaruta mirosind intens a portocale, la o masina de scris veche inconjurata de petale ofilite de trandafir, la o pendula din lemn.

Expeditie la capatul lumii (4)-Arena

Sorin privi intimidat cladirea imensa ce spinteca cerul. Geamurile sparte de la etajele superioare ii zambeau parca amenintator. Nori grei se adunasera deasupra Arenei, intunecandu-i si mai mult structura ruginita. "Locul perfect unde s-ar putea ascunde diavolul",gandi Lavinia amintindu-si de sfaturile matusii ei.

-Heeei, salutare! Interesanta constructia, asa-i? Prespun ca vreti sa intrati?

Sorin si Lavinia se intoarsera mirati catre persoana care le vorbise.
Primul lucru pe care l-au observat a fost privirea jucausa a tinerei: doi ochi caprui, imensi, ii fixau cu atentie.

-Liliana! se prezenta ea. Incantata! Cu ce intentii pe-aici?

Sorin scoase caietul misterios din ghiozdan si i-l arata:

-L-am primit impreuna cu o minune, dar mai multe trebuie sa stie Mael... ai idee cine este sau cum il pot gasi?

-Mael detine localul acesta. Sunt o gramada de povesti despre el... Se spune ca undeva, in Arena, exista o camera speciala pe care Mael o deschide numai spre dimineata, cand pleaca majoritatea clientilor. Odata ce-ai intrat acolo ti-ai pierdut mintile. Insa... daca rezisti... destul... fara sa inebunesti... ti se va implini o dorinta. Eu o sa astept astazi, pana dimineata -stiu ca sunt multe ore la mijloc... Dar am o gramada de dorinte!

Liliana deschise hotarata usa din lemn putrezit.

Unele locuri au o personalitate aparte care te te uimeste si te reduce la tacere. Sorin, Lavinia si Liliana se aflau intr-un astfel de loc. Imensele grinzi din lemn, mesele din lemn masiv, tavanul inalt ii faceau sa se simta mici. Era ceva, ceva care le taia respiratia.

La una dintre mese doi barbati discutau. Primul dintre ei, inalt, brunet, cu parul incalcit si ochi scanteietori, celalt blond, tuns scurt, imbracat intr-o haina de iarna, imblanita, complet absorbit de ceea ce ii povestea interlocutorul lui.
Liliana se strecura ca o umbra in spatele lor.
Cel brunet se ridica si isi conduse prietenul in fata unei porti inalte. Liliana isi stapani cu greu un tipat de bucurie. Incaperea fermecata! Cand brunetul deschise usa, navali inauntru si inchise usa dupa ea.

Se simtea usoara, usoara, atat de usoara incat ar fi putut zbura. O padure deasa i se dezvaluia, crescand odata cu privirea ei.
Copacii dansau nebuneste in bataia furtunii. Liliana incerca sa se adaposteasca de vantul care o ingheta, de ploaia care o uda pana la piele. Se arunca la radacina unui copac. Inchise ochii: mii de culori ii invadara mintea. Simtea cum spatiul se strange in jurul ei. Deschise ochii si se trezi in cea mai adanca bezna. Parca sufletul ei s-ar fi transformat in plumb, greutatea lui obligand-o sa cada la pamant.

Manifest pentru viata

Viata nu-i complicata.
Motivele pentru care merita sa traiesti sunt atat de simple!
Rasaritul, o plimbare prin parc, un zambet primit aiurea pe strada, un film bun, ciocolata calda... Lucruri mici, aproape banale, dar cu un efect coplesitor.

De multe ori ai avut de infruntat obstacole care la prima vedere ti s-au parut de netrecut. Dar odata ce le-ai dovedit, privind in urma, ai realizat ca majoritatea fricilor tale au fost din carton.

Nu lasa singuratatea sa-ti rapeasca fericirea! Fericirea ta nu depinde de ceilalti! Ea vine numai din interiorul tau!

Poate ca ceea ce te macina este sentimentul de vina. Oameni suntem si a gresi e omeneste! Poti oricand sa repari o gresala, daca vei lupta pentru asta!

Lumea te-a dezamagit? Invata sa-i accepti pe cei din jurul tau pentru ceea ce sunt. Fii chiar tu schimbarea pe care ti-o doresti de la ceilalti!

Uneori, frica ne intuneca sufletul. Nu lasa frica sa prinda radacini in sufletul tau!

Si nu uita: in viata nu trebuie sa fugi din calea furtunii, ci sa inventi sa dansezi in mijlocul ei!

Curaj!

Expeditie la capatul lumii (3)

Lavinia intra in micutul parc, imprejmuit de case vechi, care ani de-a randul ii pastrase visele si ii ascultase dorintele.

Tei inalti o mangaiau cu umbra lor in timp ce desena.

Incerca sa sa concentreze si sa ignore gandurile care o infiorau si ii intunecau sufletul. Insa desenul prindea viata, valuri de teama inundand ochii personajului. Apoi flacarile, care inghiteau tot.

Arsurile de pe mana stanga ii aduceau mereu aminte de accident. Incendiul care arsese din temelii vila in care locuia impreuna cu parintii ei. Din fericire, nimeni nu fusese ranit grav.
Insa cosmarul... Mereu acelasi cosmar.

"Totusi, astazi va fi o zi speciala."

De-odata, un tanar inalt, brunet, cu ochi verzi si limpezi se apropie de ea.
Inima Laviniei incepu sa bata cu putere.

-Buna. Scuza-ma ca te deranjez, pe aici este vreun club, bar, orice, numit Arena? Am cautat peste tot... trebuie sa duc asta cuiva, si ii arata un caiet.

Lavinia zambi. Matusa Sara ii vorbise de multe ori despre Arena: "Niciodata sa nu intri acolo! Acolo este casa diavolului!". Tot cartierul o cunostea pe Matusa Sara: ghicea in cafea, in carti si in palma.

-Da, este la cateva strazi distanta de aici! Pot sa te conduc! raspunse fata. "O ocazie perfecta pentru a-l vizita pe diavol" isi spuse ea amuzata.

-Multumesc. Numele meu este Sorin.
-Lavinia, incantata!

Intr-adevar, acea zi parea a fi mai mult decat promitatoare.

Strain

Strain ratacit intr-o zi plumburie de noiembrie.

Strain pasind fara noima pe alei inguste.

Cat de tare trebuie sa strig pentru ca strigatul meu, captiv si el in strigatul altcuiva, sa fie, intr-un final, auzit?