vineri, 19 octombrie 2012

Learn to Love

Traim in viteza. Tindem sa facem mai multe lucruri "utile", si mai putine lucruri "frumoase". Desi lucrurile "frumoase" sunt atat de simplu de facut!

E atat de simplu, ca si cand ai mangaia un catelus vagabond si murdar, cine stie de cand nu l-a mai mangaiat cineva? Fara sa-ti faci probleme ca-ti pateaza pantalonii "de firma" in timp ce se gudura pe langa tine. Ai facut o fiinta fericita! Mie, personal, asta imi lumineaza intreaga zi.

Mai mult decat orice succes la facultate sau la serviciu.

Pana la urma, a face pe cineva fericit este un succes extraordinar :).





luni, 1 octombrie 2012

Oţel

Privea cum fumul de tigara se contopeste cu lumina catifelata a soarelui de toamna, intr-o imbratisare fugara.

Un catelus ciufulit ii lingea mana dreapta, ancorata de-a lungul bancii in nepasare. Arunca tigareta, apuca geanta care zacea cuminte la cativa centimetri de ea, scoase caietele, eseurile si cursurile si le arunca si pe ele in iarba vestejita. Mototoli geanta pana ce aceasta deveni o perna comoda, pe care isi propti capul. Scrum purtat de vantul fosnitor si jucaus, scrum in par, scrum pe obraji.

Lacrimi de scrum, din cenusa. "Lacrimile sunt doar expresia faptului ca fiinta ta se frange si se incolaceste neputincioasa la pamant."

De cati ani nu mai plansese cu adevarat, inecandu-si amaraciunea in fumul gros al tigaretelor? "Clar, o sa plang mai des, o sa fumez mai putin!" 

Lumina palea incet, norii reflectand razele apusului in nuante aprinse de portocaliu si roz. Stia ca e prea departe ca sa-i mai pese, ca ramasese singurul spectator din intunecata sala de teatru. "Singuratatea asta, pana la urma, e doar o mica halta in care poposeste timp nedeterminat trenul vietii tale, dandu-ti ocazia sa te linistesti si sa te recompui -poate sa cresti si sa te metamorfozezi in ceva si mai frumos decat esti deja".

"Clar, o sa fumez mai putin."


"Si-o sa simt mai mult!"

joi, 27 septembrie 2012

Pulbere si nu ma uita

Ma privesc intr-o oglinda ametitor de stralucitoare... de neteda. Am spart nenumarate oglinzi. Nu mai am putere s-o sparg si pe aceasta. Doar o ating usor, usor si cu parere de rau, observandu-mi camasa alba, calcata, ochii castanii care si-au pierdut stelele, pudra mata care-mi manjeste obrajii.

As vrea sa ma trantesc in iarba umeda si aspra, arsa si uscata, sa ma tolanesc printre frunze putrede si vestejite. Sa-mi incalcesc parul, sa-mi frec fata cu noroi proaspat. As cumpara si ceva alcool, dar nu ca sa beau. Niciodata nu mi-a placut gustul bauturii -vodca e prea inecacioasa, vinul si lichiorul mi se par gretoase. Insa mi-as imbiba hainele in alcool. Mi-as turna vodca in par.

Mi-as descalta pantofii ca sa simt asfaltul rece si neprietenos cu talpile.

M-as "re-colora". Am fost, odata ca niciodata, colorata (caci asa am fost cu totii).

joi, 26 iulie 2012

Flori de suflet

Ochi pierduti printre oglinzi,
ei vor numai in adancuri
sa se regaseasca,
dar
pleoapele s-au inchis.

Foc risipit
incearca sa arda mistuitor
in timp ce deseneaza umbre
dar
cenusa l-a topit.

Cuvinte mute care viseaza cantece.



joi, 12 iulie 2012

Rugina

..::Rugina::..

Cuprinde pamantul umed cu palmele
si
Simte-i aroma proaspata;
manusile din matase alba s-au intinat
dar tu
Unge-ti fata cu noroiul intunecat
si uita de ele.

Alunga razele soarelui calauzitor
si
acopera-ti tamplele cu noaptea
pentru ca in ochii tai sa rasara stele.

luni, 2 iulie 2012

Rasaritul

..::Rasaritul::..
Ceata diminetii invaluise oglinda nemiscata a lacului, acoperind nuferii cu roua proaspata. Noaptea inca pulsa din interiorul celor catorva ore care mai ramasesera pana la rasarit, magia ei devenind parca persistenta.
O rasuflare straina ii mangaie obrajii. Liliana se incrunta, in somn. Rasuflarea cobori spre gat, urmandu-i linia corpului, si zabovi asupra palmei deschise. Ceva ii atingea degetele rasfirate. Intredeschise ochii si observa printre gene silueta intunecata a unui caine. Apoi simti colti in mana dreapta, care o apucau usor, ca intr-o dezmierdare.
Liliana tresari si se ridica din iarba proaspata. Rochia, atat de bine aranjata cu o seara inainte, zacea infasurata pe corpul ei, uda si plina de noroi.

Privi atent silueta prin intuneric, pentru ca nu voia sa aprinda lanterna, si observa lupul negru care o adulmecase in timp ce dormea. Acum sedea la cativa pasi de ea, parca analizand-o.

Nu-i era frica.

Astepta, impietrita, ca lupul sa se repeada asupra ei. Dar lupul nu sari. Incepu sa se gudure, lingandu-i palmele reci. Liliana se apropie de el si il imbratisa. Isi ascunse fata in blana lui moale si incepu sa planga.

Cateva minute privira amandoi unul in ochii celuilalt. Ochi stralucitori si salbatici fata in fata cu ochi inlacrimati si desnadajduiti.
Ca atunci cand fulgerul atinge marea, electrizand-o.

Liliana se ridica brusc si incepu sa alerge, alaturi de lupul negru, doua umbre prin noaptea ce se descompunea usor usor in jurul lor. Padurea se rarise, iar drumul incepu sa urce. N-a mai alergat niciodata in viata ei atat de mult, insa nu simtea deloc oboseala. Nici regret, parasind padurea. Urcara impreuna pe stanci, pana cand cerul se lumina.

Liliana se aseza pe o stanca, zambind. Vantul i se juca prin parul incurcat, in timp ce ea mangaia lupul.
Voia o tigara. Abia acum observa ca uitase rucsacul in care avea lanterna, ceva de mancare si pachetul de tigari, in padure. "Ei, un motiv bun ca sa ne lasam de fumat, nu-i asa, prietene?" ii zise, si lupul i se lipi de picioare.

Dansand pe franghie

..::Dansand pe franghie::..
Satul se pierdea in flacarile apusului. Casutele din chirpici, mangaiate de ultimele sclipiri ale soarelui, o salutau din departare. Campul i se deschidea verde, proaspat si viu.
Mirosul de iarba cosita ii invada plamanii, inviorand-o, mai ales ca pe timpul zilei fumase mai mult decat de obicei.
Se opri la marginea unui lan de floarea soarelui, gandindu-se sa rupa o floare, sa poarte cu ea macar un soare micut, in noaptea care se lasa rapid.
Ii atinse usor petalele si se razgandi.
"Daca o iau cu mine, in cateva ore va muri."

Si isi continua drumul, pe poteca ingusta si plina de gropi. Mai avea cativa kilometrii buni de mers.

Peste o jumatate de ora, intunericul racoros o prinse din urma. Aroma de iarba cosita devenise si mai persistenta, aproape ametitoare. Liliana isi deschise rucsacul, cautand lanterna.
"In curand or sa rasara Luna si stelele. Uneori, simti cum linistea asta canta. Nu poti asculta cantecul decat ca pe un ecou al mintii tale, si te intrebi daca n-a fost mereu acolo, doar ca numai acum l-ai observat. Poate fiecare suflet se deosebeste de celelalte printr-un cantec." Si parca-i era mila sa aprinda lanterna, stiind ca dupa aceea cantecul ar fi disparut.

Padurea se inalta fosnitoare la cativa pasi in fata ei. Ajunsese.

Copacii pareau niste strajeri din piatra, formand impreuna o bariera de netrecut. Liliana se strecura printre ei, afundandu-se din ce in ce mai mult in intuneric. "Padurea in care s-a pierdut Dorin, cand era mic...", gandi ea. Inima ii batea cu putere de fiecare data cand atingea vreun trunchi de copac sau vreo crenguta, fiindca era ca si cum l-ar fi atins pe Dorin. "Impregnat aici, peste tot."

Stinse lanterna, caci lumina electrica devenise un intrus.

Drumul o conduse intr-o poienita, inauntrul careia sclipea unduitoare oglinda unui lac.

Se descalta. Isi aranja mai bine rochia pe corp. Inchise ochii, resemnata. Avea buzele curbate, ca intr-un ultim sarut. Si inainta.

Se opri nehotarata numai cand apa ii ajunse la gat. Nuferi albi pluteau in jurul ei. Privi cerul instelat, Luna blanda care parea s-o roage sa se razgandeasca.

Dintr-o data, contrar vointei ei, pasii incepura s-o poarte spre mal. Se intinse in iarba, uda, infrigurata si trista.