Dansand pe franghie

..::Dansand pe franghie::.. Satul se pierdea in flacarile apusului. Casutele din chirpici, mangaiate de ultimele sclipiri ale soarelui, o salutau din departare. Campul i se deschidea verde, proaspat si viu.
Mirosul de iarba cosita ii invada plamanii, inviorand-o, mai ales ca pe timpul zilei fumase mai mult decat de obicei.
Se opri la marginea unui lan de floarea soarelui, gandindu-se sa rupa o floare, sa poarte cu ea macar un soare micut, in noaptea care se lasa rapid.
Ii atinse usor petalele si se razgandi.
"Daca o iau cu mine, in cateva ore va muri."

Si isi continua drumul, pe poteca ingusta si plina de gropi. Mai avea cativa kilometrii buni de mers.

Peste o jumatate de ora, intunericul racoros o prinse din urma. Aroma de iarba cosita devenise si mai persistenta, aproape ametitoare. Liliana isi deschise rucsacul, cautand lanterna.
"In curand or sa rasara Luna si stelele. Uneori, simti cum linistea asta canta. Nu poti asculta cantecul decat ca pe un ecou al mintii tale, si te intrebi daca n-a fost mereu acolo, doar ca numai acum l-ai observat. Poate fiecare suflet se deosebeste de celelalte printr-un cantec." Si parca-i era mila sa aprinda lanterna, stiind ca dupa aceea cantecul ar fi disparut.

Padurea se inalta fosnitoare la cativa pasi in fata ei. Ajunsese.

Copacii pareau niste strajeri din piatra, formand impreuna o bariera de netrecut. Liliana se strecura printre ei, afundandu-se din ce in ce mai mult in intuneric. "Padurea in care s-a pierdut Dorin, cand era mic...", gandi ea. Inima ii batea cu putere de fiecare data cand atingea vreun trunchi de copac sau vreo crenguta, fiindca era ca si cum l-ar fi atins pe Dorin. "Impregnat aici, peste tot."

Stinse lanterna, caci lumina electrica devenise un intrus.

Drumul o conduse intr-o poienita, inauntrul careia sclipea unduitoare oglinda unui lac.

Se descalta. Isi aranja mai bine rochia pe corp. Inchise ochii, resemnata. Avea buzele curbate, ca intr-un ultim sarut. Si inainta.

Se opri nehotarata numai cand apa ii ajunse la gat. Nuferi albi pluteau in jurul ei. Privi cerul instelat, Luna blanda care parea s-o roage sa se razgandeasca.

Dintr-o data, contrar vointei ei, pasii incepura s-o poarte spre mal. Se intinse in iarba, uda, infrigurata si trista.