Mi-e frica de usile inchise, de toate umbrele ce se ascund in spatele lor.
Mi-e frica de vid, mi-e frica sa nu raman captiva in vreunul din urletele lui mute.
Mi-e frica de mare cand se izbeste de sufletul meu.
Mi-e frica de intuneric.
Dar mi-e frica si de lumina. Soarele arde, mereu.
Mi-e frica de vocile care, in soapta, imi perforeaza creierul. Se aud slab, ca un tors de pisica dar sunt clare ca gheata.
Fiecare postare a ta este de foarte buna calitate, nivel elevat, multa inteligenta;
RăspundețiȘtergereFiecare postare a ta este plina de intelepciune, cele mai multe postari emana durere profunda si toate sunt extrem de sensibile;
Ferice de cei carora le esti prietena.
O persoana ca tine NU gasesti la fiecare colt de strada!
Sa-ti fie bine!