Jertfa

..::o alta poezie dudista, scrisa impreuna cu prietena mea::..


Un fluier plange cu lacrimi de cenusa
cuprinde-ti simtirile in ritmul vietii
ce palpita in interiorul inimii tale ca fragilele aripi ale unui fluture
de ce sa nu reinvii din propria ta cenusa ?
cenusa esti si cenusa vei fi
atunc i cand fericirea cere jertfa arzanda
lasa cuiele sa-ti perforeze degetele tocite si fierul sa-ti arda pieptul insangerat
durerea purificatoare ce-ti amplifica abisul in care te-ai cunfundat
lasa-ti demonii sa-ti iasa din sufletul chinuit
caci asupra durerii domneste fericirea, cum asupra noptii domneste palida luna
de ce mereu fericirea-i o durere si durerea e singura fericire permanenta ?
asa ca poti sa razi cand vrei sa plangi caci fericirea-i totuna cu durerea
suntem pierduti intre patimi si nu putem rupe lanturile ce ne leaga de durere...