Furtuna

Nori grei planau deasupra marii, fulgere albe brazdand din timp in timp intunericul lor de cerneala.
Priveau nemiscati, ca doua stanci vii pierdute in furtuna.
Plaja ramasese pustie, doar a lor.

El o imbratisa, sarutandu-i vesel obrajii.

-Priveste cerul! Ii spuse. Citeste-l! Spune-mi, ce vezi?
-O herghelie de cai, alergand salbatici si liberi.
-Dar suntem liberi...
-Uite! Un balon cu gaz!
-Gandesti interesant, zambi el.
Ea se incrunta facandu-l atent:
-Un balon adevarat!

Intr-adevar, in departare, un balon cu gaz zbura haotic, prins in dansul nebunesc al furtunii.

-Oare ce-or face acum cei din balon? Il intreba ea ingrijorata.
-Probabil ca este cea mai frumoasa experienta din viata lor, ii raspunse el calm.
-Si daca ii va lovi un trasnet?
-Nu cred ca le pasa. Sunt liberi. Pentru ca atunci cand ti-ai privit spaima in ochi fara sa clipesti, chiar fie si pentru o secunda, ai devenit cu adevarat liber.

Se topira amandoi intr-un sarut, in ploaia torentiala care tocmai incepuse sa curga.