Mi se parea a fi o seara foarte calduroasa. Eram imbracata intr-o camasa roz, peste care purtam paltonul gros.
Pe trecerea de pietoni observ o femeie, pierduta parca in intuneric, avand privirile ratacite, in picioarele goale. Ce frig trebuie sa-i fi fost! Mergea incet, incet, incet de tot, de parca la fiecare pas ar fi avut de indurat o durere cumplita. Ce bolnava trebuie sa fi fost!
Hainele ei ponosite aduceau cu peisajul social al Romaniei, o tara pierduta in ceata nepasarii.
Avem ecrane colorate in fiecare statie de metrou, construim o catedrala de milioane de euro in timp ce unii oameni sufera de foame si de frig.
Dar ca sa nu inchei intr-o nota trista, imediat ce voi termina facultatea, o sa am grija de astfel de oameni. Promit!
Nici voi n-ar trebui sa ramaneti indiferenti!
It's up to you, Romania!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu