De cealalta parte a lunii 2

Furie amestecata cu trasaturi hotarate de pensula pe panza alba. Culori aruncate nebuneste, ca intr-o furtuna, lasand in urma caracteristici fine ale aripii de inger. Rosul purpuriu al sangelui, albastrul turcoaz al marii, galbenul plin al soarelui. Melanj de rogvaiv.

O picatura de vopsea portocalie se amesteca cu sangele ce-i tasnea din buzele muscate.
Firava raza de soare ce strapungea fereastra murdara ii mangaie chipul ingandurat. Liliana inchise ochii.
De cate ori o infuria ceva, Liliana picta. Se gandea la oamenii pentru care nu era deca o ratacita, o bucatica de nimic. Cat au nedreptatit-o toti! Cum lovea cu pumnii in pereti pana acestia se invineteau si tasnea sangele!

"Dar astazi n-ar trebui sa ma simt asa." isi spuse ea in timp ce aseza pesulele si culorile in cutiutele lor. "Astazi o sa primesc niste raspunsuri".

Se spala, privindu-si scarbita chipul in oglinda. Isi aminti ca odata fusese atat de scarbita incat sparsese oglinda, imaginea ei reflectandu-se in zeci de cioburi.
"Esti o lasa!" ii spuse gandul.
"Taci!"
"Esti prea lasa sa faci ceva in legatura cu tine, poate daca n-ai fi asa de lasa el s-ar arata in sfarsit!"
"Vom vorbi astazi si despre el... poate..."

Pierduta in ganduri isi aduna lucrurile si pleca.

***

In parculet ii asteptau Bianca si prietenul sau. Liliana si Sandu se asezara pe o bancuta. Bianca ii urma.
"Spuneai ca ai vazut acea fiinta formata din ochi. Detaliaza, pentru Liliana. Eu i-am povestit pe scurt."
"Eram la cabana, era noapte, si m-au apucat fricile. Apoi a aparut aceasta fiinta care mi-a spus ca nu-mi va mai fi niciodata frica. Si de-atunci, nu mai simt frica deloc."
"Eu patesc acest lucru in fiecare seara." incepu Liliana "Este revelatia mea, adevarul meu personal, iar sunetul vocii lui este tumultul vietii mele inchis intr-o picatura de abis. Cum sa explic mai mult? Il iubesc! Dar el... nu exista... aici" ezita ea. "Defapt, sper ca el exista.
De-asta am venit. Stiti cu totii de ce restul lumii ma evita, iar eu, eu... vreau sa aflu niste raspunsuri. Experienta ta, Bianca, sugereaza ca intr-adevar ar aceste lucruri ar fi adevarate."
Liliana isi aprinse o tigara. Fumul ii invalui chipul.

Fum in minte, fum in suflet. Totul se contopea intr-un fum gros, acoperind adevarul. Pentru ca cei care-l cunosc, doar soptesc, niciodata nu-l striga. Iar cei care-l cauta intotdeauna striga, asa incat nu sunt capabili sa asculte soaptele.

De cealalta parte a lunii

Batranele grinzi din lemn scarsneau din cand in cand in intuneric. Noaptea inghitise fiecare coltisor acoperit de panze de paianjen, fiecare carte legata in piele de pe fiecare raft al bibliotecii, soba veche din sufragerie in care focul se stinsese.
O singura lumanare ca un luceafar pierdut intr-un univers de cerneala, licarea firav in camera Biancai.

Fata zacea nemiscata cu ochii pironiti pe usa care parca voia sa se deschida, ca din spatele ei sa razbeasca umbre infricosatoare, corpuri stranii si contorsionate. Urlete mute ii strapungeau creierul. Ii vedea desi nu ii vedea, ii auzea desi nu ii auzea. Frica se ghemuise adanc in sufletul ei singuratic. Si cata suferinta adunase de-a lungul timpului, incapabila sa sparga gheata neincrederii si sa urle SINGURA IMPOTRIVA TUTUROR!

Isi amintea cum se refugia la munte, in poiana din spatele cabanei si isi urla tristetea, intocmai ca un lup. Urla impotriva fricilor ce o cuprindeau in fiecare noapte. Impotriva celor care de-a lungul timpului au incercat s-o ingenuncheze si s-o condamne. Impotriva tuturor tiranilor si judecatorilor.

Tacere.

Doar urletul viscolului dezlantuit.

Si de-odata...

Parca o picatura de vis s-ar fi oglindit in ceata amara a realitatii, indulcind-o...

Pentru ca in fata ei statea o creatura ciudata, formata numai din ochi. Ochi de diferite culori, cu diferite sentimente, ochi tristi, ochi ingandurati, ochi tineri si veseli, ochi plini de sperante. Multimea de ochi parca reunea insasi intelepciunea. Si oricat de infricosatoare ar fi parut aceasta aparitie, nu mai simtea frica.

"De astazi, nu-ti va mai fi teama", au fost singurele cuvinte are nalucii, dupa care aceasta disparu ca si cum n-ar fi fost.