De cealalta parte a lunii 2

Furie amestecata cu trasaturi hotarate de pensula pe panza alba. Culori aruncate nebuneste, ca intr-o furtuna, lasand in urma caracteristici fine ale aripii de inger. Rosul purpuriu al sangelui, albastrul turcoaz al marii, galbenul plin al soarelui. Melanj de rogvaiv.

O picatura de vopsea portocalie se amesteca cu sangele ce-i tasnea din buzele muscate.
Firava raza de soare ce strapungea fereastra murdara ii mangaie chipul ingandurat. Liliana inchise ochii.
De cate ori o infuria ceva, Liliana picta. Se gandea la oamenii pentru care nu era deca o ratacita, o bucatica de nimic. Cat au nedreptatit-o toti! Cum lovea cu pumnii in pereti pana acestia se invineteau si tasnea sangele!

"Dar astazi n-ar trebui sa ma simt asa." isi spuse ea in timp ce aseza pesulele si culorile in cutiutele lor. "Astazi o sa primesc niste raspunsuri".

Se spala, privindu-si scarbita chipul in oglinda. Isi aminti ca odata fusese atat de scarbita incat sparsese oglinda, imaginea ei reflectandu-se in zeci de cioburi.
"Esti o lasa!" ii spuse gandul.
"Taci!"
"Esti prea lasa sa faci ceva in legatura cu tine, poate daca n-ai fi asa de lasa el s-ar arata in sfarsit!"
"Vom vorbi astazi si despre el... poate..."

Pierduta in ganduri isi aduna lucrurile si pleca.

***

In parculet ii asteptau Bianca si prietenul sau. Liliana si Sandu se asezara pe o bancuta. Bianca ii urma.
"Spuneai ca ai vazut acea fiinta formata din ochi. Detaliaza, pentru Liliana. Eu i-am povestit pe scurt."
"Eram la cabana, era noapte, si m-au apucat fricile. Apoi a aparut aceasta fiinta care mi-a spus ca nu-mi va mai fi niciodata frica. Si de-atunci, nu mai simt frica deloc."
"Eu patesc acest lucru in fiecare seara." incepu Liliana "Este revelatia mea, adevarul meu personal, iar sunetul vocii lui este tumultul vietii mele inchis intr-o picatura de abis. Cum sa explic mai mult? Il iubesc! Dar el... nu exista... aici" ezita ea. "Defapt, sper ca el exista.
De-asta am venit. Stiti cu totii de ce restul lumii ma evita, iar eu, eu... vreau sa aflu niste raspunsuri. Experienta ta, Bianca, sugereaza ca intr-adevar ar aceste lucruri ar fi adevarate."
Liliana isi aprinse o tigara. Fumul ii invalui chipul.

Fum in minte, fum in suflet. Totul se contopea intr-un fum gros, acoperind adevarul. Pentru ca cei care-l cunosc, doar soptesc, niciodata nu-l striga. Iar cei care-l cauta intotdeauna striga, asa incat nu sunt capabili sa asculte soaptele.