Batranele grinzi din lemn scarsneau din cand in cand in intuneric. Noaptea inghitise fiecare coltisor acoperit de panze de paianjen, fiecare carte legata in piele de pe fiecare raft al bibliotecii, soba veche din sufragerie in care focul se stinsese.
O singura lumanare ca un luceafar pierdut intr-un univers de cerneala, licarea firav in camera Biancai.
Fata zacea nemiscata cu ochii pironiti pe usa care parca voia sa se deschida, ca din spatele ei sa razbeasca umbre infricosatoare, corpuri stranii si contorsionate. Urlete mute ii strapungeau creierul. Ii vedea desi nu ii vedea, ii auzea desi nu ii auzea. Frica se ghemuise adanc in sufletul ei singuratic. Si cata suferinta adunase de-a lungul timpului, incapabila sa sparga gheata neincrederii si sa urle SINGURA IMPOTRIVA TUTUROR!
Isi amintea cum se refugia la munte, in poiana din spatele cabanei si isi urla tristetea, intocmai ca un lup. Urla impotriva fricilor ce o cuprindeau in fiecare noapte. Impotriva celor care de-a lungul timpului au incercat s-o ingenuncheze si s-o condamne. Impotriva tuturor tiranilor si judecatorilor.
Tacere.
Doar urletul viscolului dezlantuit.
Si de-odata...
Parca o picatura de vis s-ar fi oglindit in ceata amara a realitatii, indulcind-o...
Pentru ca in fata ei statea o creatura ciudata, formata numai din ochi. Ochi de diferite culori, cu diferite sentimente, ochi tristi, ochi ingandurati, ochi tineri si veseli, ochi plini de sperante. Multimea de ochi parca reunea insasi intelepciunea. Si oricat de infricosatoare ar fi parut aceasta aparitie, nu mai simtea frica.
"De astazi, nu-ti va mai fi teama", au fost singurele cuvinte are nalucii, dupa care aceasta disparu ca si cum n-ar fi fost.
me gusta! keep going! :* me loves ya! <3
RăspundețiȘtergere