Capul care va cadea

Se apropie momentul cand sabia iarasi va taia, inima iarasi se va frange. Se va frange la nesfarsit, acea secunda blestemata picurata intr-un infinit ocean al timpului.

"Si capul va cadea insangerat la pamant, la pamant", murmura vocea sfidatoare. Tristetea e o gheara ce-ti frange simturile pana cand ceata linistitoare a nebuniei acopera mintea obosita. Si o amuteste. Ceata in care pana si iluziile palesc, se pierd, abandonate, leagane firave din panza de paianjen care nu te mai pot sustine deasupra prapastiei.

"Si capul va cadea insangerat la pamant, la pamant", spune vocea mereu, regina unui intuneric asurzitor. Fum, fum, mult fum...

"Si capul va cadea insangerat, la pamant".

Si fiindca nu te-ai predat, vei infrunta moartea, umilinta, si te vei imbaia in raul durerii, ca intr-un final... dar am ajuns oare la final?

Aha... inca nu te lasi...

Fantome

Odata ca niciodata, intr-un vis, timpul lasa urme apasate de pasi in nisipul orelor trecute.

Calatoria inspaimantatoare pentru care ai da totul numai s-o simti cum iti incolteste sub piele, a inceput.

Si simti sufletul cum ingheata, amutindu-si cantecele.

Dar iti continui drumul singuratic prin paduri intunecate, iar crengi ascutite, din ce in ce mai ascutite, iti smulg particele de inima. Si tu calci in continuare pe spini, durere atat de intensa si de placuta. Pentru ca te apropii... De cine?

Nici tu nu mai stii. Dar continui sa lupti.
Pentru cine?
Odata ca niciodata...

Nonsens de culori

Inchide ochii si deschide-ti sufletul, lasa-ti pasii sa viseze pe treptele slab luminate care te conduc... usor, usor, usor ca briza marii lovindu-se de stanci.
Mintea ta, trandafirul, si gandurile tale, roua ascunsa printre petale. Aminteste-ti iubirea, aminteste-ti curajul si trezeste-ti simturile...
Apusul se inchide intr-o corabie ce pluteste printre razele soarelui scapatand.
Ti se destainuie viata. Si culorile ce te-au inconjurat sunt balsamul ce-ti invaluie trupul obosit si insangerat...

Dans si aripi

Aripi fragile se topesc in lacrimi,
Fluturele este
prins in capcana incandescenta a unui felinar.
Sufletul sau ars si mototolit
zace aruncat printre intunecate picturi in carbune
si nimic nu pare sa-l mai ridice la cer.

Declaratie de Iubire

"Unii oameni isi aud clar vocea inimii si traiesc dupa cum le cere ea.
Astfel de oameni ori innebunesc ori ajung legende."

Pumnale infipte in pieptul meu sangereaza amintiri. Da, ma gandesc iarasi la baiatul pe care l-am iubit, si-a murit. Sau... N-A MURIT!
Poate -NU, nu "poate", NU spune "poate", ci "SIGUR", fii sigura de asta - ne vom reintalni la un colt de vis.
"Imi vei saruta buzele arse si-mi vei alunga temerile cu privirea ta blanda, ca odinioara".
"Asa va fi, iti promit."

Si nu cred in raul din jurul tau, si il neg. Si pentru ca eu nu cred in el, el nu exista. N-a existat, si nu va exista.
"Nu-ti face griji, dragul meu, sunt aici pentru tine ca sa te apar, voi fi ingerul (sau demonul) tau protector."
"Stiu..."

Si mi-as vinde sufletul pentru o picatura de tine, l-as imbraca in foc si l-as arunca in cel mai adanc abis, numai sa stiu ca pret de o clipa...
Ca pret de o clipa imi vei fi alaturi.