Odata ca niciodata, intr-un vis, timpul lasa urme apasate de pasi in nisipul orelor trecute.
Calatoria inspaimantatoare pentru care ai da totul numai s-o simti cum iti incolteste sub piele, a inceput.
Si simti sufletul cum ingheata, amutindu-si cantecele.
Dar iti continui drumul singuratic prin paduri intunecate, iar crengi ascutite, din ce in ce mai ascutite, iti smulg particele de inima. Si tu calci in continuare pe spini, durere atat de intensa si de placuta. Pentru ca te apropii... De cine?
Nici tu nu mai stii. Dar continui sa lupti.
Pentru cine?
Odata ca niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu