Asupra mintii mele s-a coborat o perdea de cenusa care imi ingheata gandurile.
Vreau s-o rup. S-o mototolesc si s-o arunc.
Frici se tarasc pe fragile panze de paianjen. Vreau sa le destram, sa le cos si din ele sa-mi impletesc un leagan.
Leagan care sa ma ajute sa sarut cerul cu degetele picioarelor.
Caci fricile te inspira. Te inspira cel mai mult atunci cand le cuprinzi in palme ca sa le mangai, cand te minunezi de toata splendoarea lor in loc sa vrei sa fugi.
Dar strada pe care pasesc ramane aceeasi, inca neatinsa de vreo culoare ratacita.
Un gri din care astazi am sa evadez.
Sa caldim din nou o prisma de culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu