Imi zambesc turturii. Pasii mei sapa grote in zapada proaspat ninsa.
Niciun sunet, si ma pierd inca odata printre ecourile tacerii. Paradoxal, tacerea are muzica ei. Un fluier, o vioara si vocea femeii care-si canta dorul.
Fulgii danseaza nebuneste pe aceasta ciudata melodie, odata cu sufletul meu.
Dintr-o data parca ma transform... nu mai sunt aici.
Blocurile devin munti si copacii din micile gradini se contopesc intr-o padure.
Ai auzit urletul lupului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu