duminică, 14 august 2011

Melancolic

Degetele lui managiau pagina ingalbenita, sorbindu-i intelesul. Noaptea plutea in camera slab luminata.
Brusc, lasa cartea sa cada si se ridica de pe fotoliul vechi, indreptandu-se spre fereastra deschisa. Satul se lasa invaluit in lumina lunii pline.
Isi aducea aminte acel apus, rapa, dealul de pe care se zareau luminile oraselului indepartat.

"Uneori, as vrea sa uit de tot. Sa alerg pe marginea rapei. Sa plutesc printre stele... sa pot saruta cerul."

O pala de vant ii mangaie obrajii inlacrimati.

"Uneori, as vrea sa uit de tot.
Poate daca ar exista o vraja, un descantec, pe care sa-l rostesti si dintr-o data tristetea sa se topeasca."

"Nu-i nimic", ii raspunse noaptea.
"Inchide ochii si asculta-mi cantecul.
Pana maine, totul va fi numai un vis."

2 comentarii: