Ma privesc intr-o oglinda ametitor de stralucitoare... de neteda. Am spart nenumarate oglinzi. Nu mai am putere s-o sparg si pe aceasta. Doar o ating usor, usor si cu parere de rau, observandu-mi camasa alba, calcata, ochii castanii care si-au pierdut stelele, pudra mata care-mi manjeste obrajii.
As vrea sa ma trantesc in iarba umeda si aspra, arsa si uscata, sa ma tolanesc printre frunze putrede si vestejite. Sa-mi incalcesc parul, sa-mi frec fata cu noroi proaspat. As cumpara si ceva alcool, dar nu ca sa beau. Niciodata nu mi-a placut gustul bauturii -vodca e prea inecacioasa, vinul si lichiorul mi se par gretoase. Insa mi-as imbiba hainele in alcool. Mi-as turna vodca in par.
Mi-as descalta pantofii ca sa simt asfaltul rece si neprietenos cu talpile.
M-as "re-colora". Am fost, odata ca niciodata, colorata (caci asa am fost cu totii).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu